revenire la pagina anterioara
M. Maeterlinck
în traducerea Stefanei Pop si a lui Ioan Curseu

Suflet

Suflet al meu!
O, suflet prea mult ocrotit!
ªi turmele dorinþelor mele într-o serã
Aºteptând furtunã peste pajiºti!

Sã ne-ndreptãm cãtre cei rãu bolnavi;
Au mirosuri ciudate.
Printre ei strãbat un câmp de bãtãlie împreunã cu mama
Un tovar㺠de arme e-nmormântat în miez de zi,
În timp ce santinelele mãnâncã.

Sã ne-ndreptãm ºi cãtre cei slabi rãu;
Au sudori ciudate
Iatã o logodnicã bolnavã
O trãdare duminica
ªi copii mici la închisoare.
ªi mai departe, printre aburi
Nu-i oare o muribundã în uºa unei bucãtãrii?
Sau poate-o sorã curãþând legume lângã patul unui bolnav fãrã leac?

Sã ne-ndreptãm în sfârºit cãtre cei triºti rãu;
( La urmã doar, cãci au otrãvuri)
Buzele mele primesc sãrutãrile unui rãnit!
Toate prinþesele au murit, de foame, astã varã, în turnurile sufletului meu.

Iatã ºi zorii zile intrând în sãrbãtoare!
Întrezãresc mioare de-a lungul cheiurilor,
ªi la ferestrele spitalului e-o pânzã.
E drumul lung de la inima mea la sufletul meu!
Iar santinelele toate la post au murit!

Într-o zi oarecare a fost o biatã sãrbãtoare în mahalaua sufletului meu!
Cucuta era cositã într-o duminicã, în zori,
ªi toate fecioarele din mãnãstire priveau vapoarele trecând pe canal, într-o zi însoritã de post.
În vreme ce lebedele sufereau sub un pod veninos
Se curãþau copacii de lângã puºcãrie,
Se aduceau leacuri într-o dupã-amiazã de iunie
ªi hrana pentru bolnavi nãpãdise orizontul!

Suflet al meu!
ªi tristeþea aceasta din toate, suflet al meu! Tristeþea aceasta din toate!

Amin

E vremea sã binecuvinte
Al robilor somn pâlpâind;
ªi-aºtept ca mâinile lui sfinte,
Din peºteri, sã le vãd venind.

Aºtept apoi suflarea-i linã,
Pe sufletu-mi închis la rãuº
Miel alb de Paºte-n neagra tinã,
ªi ranã-ntr-un acvatic hãu.

Aºtept ºi nopþi fãrã sfârºit,
Slãbiri din care nu se scapãº
O umbrã-aºtept pe mâini, uimit,
ªi chipu-i în adânc de apã.

A tale nopþi le-aºtept sã vãd
Dorinþele-mi spãlându-ºi faþa
ªi visurile-mi de prãpãd,
Cum în palat le-ngroapã gheaþa.
                                             I.C.

Rugã
"Vous savez, Seigneur, ma misère!"

Tu, Doamne, suferinþa-mi ºtii!
Cãinþa mea ofrandã-þi poartã!
Nebune flori ºi flãcãri vii
De soare, peste-o moartã.

Sfârºeala, Doamne, mi-o priveºte
ªi zorii negri, luna stinsãº
Singurãtatea mi-o vrãjeºte
Cu slava ta cea necuprinsã!

Deschide-mi , Doamne, cãi de stele
ªi sufletului dã-i luminã…
Tristeþea bucuriei mele —
Iarbã sub gheaþã în grãdinã.
    I.C.
Rugãciune nocturnã

În somnul rugãciunii mele
Sub lâncedele viziuni,
Trezescu-se des pasiuni,
Desfrâuri duºmane ºi rele.

ªi vãd un clar de lunã-amar,
Sub plictiseala viselor, în noapteº
Pe veninoase þãrmuri coapte
Sabatul cãrnii iar ºi iar.

În mãduva mea simt suind
Dorinþe cu zãri înverzite.
Sub bolþi etern acoperite,
De-o sete fãrã stele-s suferind!

În casa mea zvâcnind aud
Tandreþea rea ºi înnegritãº
ªi vãd o mlaºtinã-mpuþitã
Sub o eclipsã-n cerul ud!

ªi mor sub crunta-þi rãzbunare!
Stãpâne, vezi! Mã miluieºte!
Deschide- acelui ce trudeºte
Sub lunã, iarba ce-i rãsare!

E vremea, Doamne! Vremea e;
Cucuta'naltã fie smultã,
Cãci prin speranþa mea ocultã
ªerpi verzi în lunã ºerpuie!

ªi rãul visului s-a scurs
În ochii mei, plin de pãcate,
Þâºniri albastre, înspumate
Ascult cum suie-n lunã, sus.
    I.C.
Vânãtori istovite

În boalã mi-e sufletul astãzi înscris,
De-absenþe mi-e sufletul, pradã durerii,
Îmi suferã sufletu-n rãul tãcerii,
Privirile mele îl scaldã-n plictis.

Întrezãresc vânãtori neclintite,
Sub biciuri albastre de vechi amintiri,
Iar câini tãinuiþi de aprinse poftiri,
Trec încã pe-acele cãrãri istovite.
 

Prin crânguri abia încropite,
Vãd haite întregi cu-ale mele visãri,
ªi înspre cerbii cei albi de-nºelãri,
Ale cãinþei sãgeþi gãlbenite.

O, Doamne, dorinþele-mi fãrã alin,
Dorinþe-ncropite stârnite-n priviri,
Cu suflãri prea albastre ºi-învãluiri
Umbritu-mi-au luna din sufletu-mi plin.
    ª.P.
Ore ºterse

Sunt vechi dorinþe, iatã trec,
Alte vedenii istovite,
Alte nãdejdi se istovescº
Vremi de speranþã-s mântuite.

De cine sã te laºi cuprins!
Doar stele nu mai sunt! Niciuna;
Plictisul stã sub gheaþã prins,
ªi rufe-albastre vede luna.

Cad noi suspine în capcanã!
Priviþi bolnavii fãrã foc,
ªi mieii ce au nea drept hranãº
Hai, pune-þi, Doamne, mila-n joc!

Aºtept acum doar deºteptare,
Aºtept ºi somnu-acum sã treacã,
Aºtept acum un strop de soare
În palme luna sloi sã-mi facã.
                                           ª.P.
 

Nãzuinþe

Dã milã ochilor plecaþi,
Ei sufletulu-i cresc visãriº
Dã milã celor ne-nviaþi
Nãdejdii-n maluri de-nserãri.

Duioase-s undele gândirii!
ªi iriºi unduiþi sub ape
Pe firul pânzei nemuririiº
Virtuþi întregi mi-adun sub pleoape!

O, Doamne, Doamne, flori ciudate
Din piept de nufãr, iatã, cresc
Îngeri cu mâini înceþoºate
Apa privirii-mi rãscolesc.

Flori cresc, ecou la o chemare,
Ce-n unde albastre-i rãsfiratãº
ªi cãtre-a lebedei 'nãlþare
Albe aripi ochii-mi îndreaptã.
    ª.P.

Clopote de sticlã

O, clopote de sticlã!
Ciudate plante mereu la adãpost!
Pe când vântu-mi rãscoleºte simþirile-n afarã!
O vale-ntreagã a sufletului meu pe veci împietritã!
ªi aerul închis din miez de zi!
ªi-imaginile bãnuite-n carnea sticlei!

Nu ridicaþi vreunul niciodatã!
Multe au fost puse peste trecute strãluciri de lunã!
Priviþi prin ale lor frunziºuri;
Se poate ca un vagabond sã stea pe tron,
Vi se nãzare cã pe iaz corsari aºteaptã
ªi cã fiinþe de dinainte de potop vor nãpãdi oraºele.

Au fost puse peste zãpezi trecute.
Au fost puse peste bãtrâne ploi.
( Fie-vã milã de atmosfera-nchisã!)
Aud rumoarea unei sãrbãtori într-o duminicã de foamete
O ambulanþã stã-ntre grâne secerate
ªi toate fiicele regelui rãtãcesc, în zi de abstinenþã, peste pajiºti!

Uitaþi-vã atent la cele din depãrtãri!
Acoperã cu grijã furtuni de-odinioarã.
O! Trebuie cã este undeva o flotã uriaºã pe o mlaºtinã.
ªi cred cã lebedele au scos pui de corb.
(Prin umezealã se ghiceºte anevoie)

O fecioarã, cu apã caldã, stropeºte ferigile,
Fetiþe-n grup pândesc un pustnic în chilie,
Surorile-mi sunt adormite-n fundul unei peºteri de venin!
Aºteptaþi luna ºi iarna,
Peste aceste clopote împrãºtiate, în sfârºit, pe gheaþã!