Domenii de interes:
La începuturi am studiat muzica, după aceea am continuat cu dansul, la facultate m-am specializat pe lingvistică, iar în anii 80, fiind șomer, am cutreierat țara ca și etnograf liber profesionist, ca după schimbarea de regim din 89, plăcerea mea să devină filmul. Toate aceste preocupări au rămas incorporate în mine, ele reapar și se intersectează în activitățile mele educaționale, de cercetare și artistice. În 1995 am obținut premiul III. la “Internationaler Videokunstpreis” din Karlsruhe cu un video experimental, “An Abstract Knowledge”, realizat pe tema ascultărilor de telefoane făcute de securitate. Cursurile mele despre comunicația vizuală și filmul documentar se află și în ziua de astăzi printre favoritele mele. Primele mele iubiri, dansul și ritul numit “borița“, m-au urmărit toată viața. Chiar și disertația mea doctorală am scris-o despre borița din Șapte Sate din județul Brașov, publicată în 2009. Preocupările mele teoretice se axează cel mai mult pe analogiile existând între dans și limbaj. Sunt în căutarea unor posibile răspunsuri la întrebări de genul: cum putem concepe sensul nonverbal în cazul dansului, ce fel de dansuri se pot analiza pe baza modelelor lingvistice, și în ce măsură se pot ele adaptate. Sensibilitățile mele sociale și politice se manifestă cel mai mult în lucrările mele ca și cartea”Ilonka néni”, istoria vieții unei doamne rome narată în trei limbi, ori în studiile și cursurile mele care au în centru inegalitățile sociale, reîntărite de reprezentări ale puterii, cât și marginalizarea minorităților de gen și etnice, iar în final blogul meu”securist”, în care public și interpretez dosarele de urmărire ale tatălul meu și ale mele efectuate de către Securitate. Nevoile mele artistice sunt satisfăcute în mare măsură de către Casa Tranzit, un centru independent de artă contemporană, pe care am fondat-o în 1997.